Paste cu pui & dovlecei - cum sa inventati ad-hoc un fel de paste si cu el un pranz sau o cina

Nu stiu voi, dar eu cand ma gandesc cat de mult am evoluat in ceea ce inseamna pregatirea si perceperea mancarii, a gusturilor, aromelor, mirosurilor, texturilor, nuantelor, culorilor, aftertaste (retrogusturilor) parca-mi salta inima de bucurie :) Asta  dupa ce ani de zile m-am hranit cu cele mai improbabile combinatii de ingrediente la intamplare, convinsa fiind ca bucataria ar fi, in raport cu mine, o linie paralela cu care nu m-as putea intalni nici macar la infinit, nu doar in vreo viata viitoare. Nimic mai fals, gusturile si indemnarea se educa, lor li se adauga experientele, rabdarea si atentia la detalii. Poate parea un paradox, dar invatand sa gatim nu pierdem timp, ci castigam. Direct, prin faptul ca obtinem un maxim de rezultat cu minim de resurse, si indirect, pentru ca nu mai umblam bezmetici prin lacasurile cu tentatii proaste si ieftine.

Pe mine personal, experienta italiana m-a invatat ca pastele sint mancarea care indeplineste prin excelenta toate conditiile unei mese corecte. Pastele pot fi mancaruri rapide sau pot fi foarte lungi in preparare, nu ele in sine, cat ceea ce le insoteste - il condimento. Dar cum am introdus variabila timp in ecuatia cotidiana la valoarea lui minima, se presupune ca nu intotdeauna ne putem lansa in retete traditionale, create in negura vremurilor de o fiinta umana intr-un raport mult diferit cu timpul. Felurile traditionale sint indeobste rezervate, in prezent, sarbatorilor sau zilelor de relax. In restul timpului, de cele mai multe ori, seara, obositi, sintem nevoiti sa apelam la versiuni rapide, uneori inovand dupa retete vechi, alteori inventand, pur si simplu. Totul depinde de ce ne avem la dispozitie in bucatarie, la moment, cu conditia sa stapanim cateva tehnici de baza. Putem apela la ce a mai ramas din cina de aseara, la ce zace de cateva zile prin frigider, la bucatica de branza care s-a tot uscat asteptand, la oul singuratie, la legumele nu prea aratoase de-acum dar inca valabile. Consideratiile teoretice pot fi lungi, tema in sine e cunoscuta tuturor, sa trecem la solutii.

O sa va ilustrez cazul meu personal incepand cu o lista a posesiilor mele alimentare, foarte slab reprezentate data fiind perioada ceva mai complicata pe care am traversat-o. Timpul, bata-l vina, iar si iar. Asadar, iata formele alimentare la indemana pentru a inventa ceva rapid:

paste fettucine, penne rigate, spaghetti
un rest de pui pe grill din seara trecuta
smantana dulce
parmezan
dovlecei
ceapa
usturoi

masline
ansoa
capperi

paine
unt
ulei
otet
maionesa, mustar, wasabi, ginger
sare
arome varii gen piper, ardei iute etc
plante aromatice verzi, pe balcon

In mare, cam la astea as fi putut apela. Voi ce solutie ati fi gasit?

Din punctul meu de vedere, as fi apelat la o reteta gen puttanesca, doar ca lipseau rosiile, in oricare din formele posibile, deci pas. Cum urasc pastele al caror sos nu are nimic vegetal in el, ramanea sa mizez pe dovlecei, ok ca ingredient principal pentru un sos la paste, insa neavand un gust foarte bine definit, trebuie imbogatiti bine la capitolul aroma si satietate. Am apelat pentru asta la bucatica de pui, care, din pacate, nici el nu e moartea aromei. Puiul insusi l-am imbogatit cu un file de ansoa - e o procedura clasica pentru a adauga un plus de savoare carnurilor indeobste banale. Alternativa ar  fi fost sa adaug la dovlecei mai mult parmezan, doar ca totul ar fi devenit foarte gras si sarat, in final. Parmezanul se foloseste cu parcimonie in orice reteta, e un concentrat de grasimi si proteine, se obtine din lapte integral si se tot usuca 1-2 ani pana sa fie consumat.
Restul, apoi, a venit cumva de la sine. Am imbogatit totul in final  cu un praf de parmezan, le-am legat la rece cu putina smanatana dulce, le-am mai binecuvantat cu arome proaspete de ierburi si cam asta a fost.
Iata acum pas cu pas de unde am pornit si ce-a iesit:

Pastele: am ales fettucine, pentru un condiment solid (condimentele lichide cer spaghetti, de ex. clasicul sos de rosii, cele mai solide cer paste care sa le sustina, fizic, greutatea, fie lungi, fie scurte):

Condimentul din pui, dovlecei si ansoa a fost gata in circa 5 minute. Am calit un catel de usturoi in 3 linguri de ulei de masline pentru a-l aromatiza, atentie, usturoiul trebuie calit la foc mic si tinut pana isi schimba putin culoarea, fara a se arde, apoi se scoate si se arunca:

In ulei am calit dovleceii taiati subtiri pentru a castiga timp la preparare. I-am tinut circa 2- 3 minute la foc mediu, invartindu-i des:

Sint gata cand scad in volum. La acel moment am adaugat bucatica de ansoa taiata si ea foarte marunt (orice ingredient taiat marunt exprima mai bine propria aroma):

Le-am mai invartit circa 1 minut impreuna, mentinand focul la fel, apoi am adaugat bucatica de pui taiata tot marunt:

Le-am mai calit impreuna 1-2 minute ridicand  usor flacara pentru a se rumeni bag. In final am adaugat foarte putina sare si foate putin piper:

Am fiert pastele , 100 g in 1 litru de apa cu 1/2 lingurita de sare in apa. Pastele se adauga atunci cand apa fierbe si se scot cand sint moi dar nu umflate. Urmariti indicatiile de pe pachet, dar tineti cont si de propria experienta. Le-am lasat sa fiarba complet, tinand seama ca urma sa le amestec la rece cu restul ingredientelor.
Intre timp, am amestecat 1 lingura smantana cu 1 lingura parmezan ras si 1 lingura din apa in care fierb pastele, pentru a lega totul, separat, intr-un alt vas:

Peste el am adaugat pastele, care intre timp s-au fiert, bine scurse, si le-am amestecat energic, pentru ca grasimile cu apa calda sa creeze o emulsie.  Fiind deschise toate la culoare e imposibil de suprins in foto acest detaliu, din pacate, insa  aveti incredere si amestecati energic :) :

Peste ele adaugati condimentul cu pui si dovlecei si amestecati bine astfel incat sa se distribuie uniform:

Si cum in final e momentul aromelor proaspete, eu am ales sa aromatizez cu cateva frunze de menta, dat fiind ca menta se imbina perfect cu ingredientele light in general si cu dovleceii si vinetele in special:

Gustati si mai potriviti de sare si piper (daca preferati, puteti adauga si paprika picanta), tinand cont de faptul ca la servire se mai adauga putin parmezan, sarat si el. Din pacate, o fotografie spune prea putin cand e vorba de mancare, insa va asigur ca am reusit sa creez din mai nimic un pranz gustos, echilibrat si complet.

Daca sinteti si voi in situatia de a proceda in extremis cateodata, pasii sint, asadar, simpli: plecati de la o baza, pastele, in cazul nostru, iar pentru a le da gust incercati sa creati echilibrand intre ele diversele ingrediente pe care le aveti la indemana, imbinand produse vegetale, predominante, cu altele, animale, in completare, cu aportul lor de proteine, si adaugand un plus de aroma cu ajutorul condimentelor si ierburilor aromatice.